Asertivitatea” este un cuvânt pe care l-am auzit destul de des în ultima vreme, pe care nu multă lume îl înțelege cu adevărat. Asertivitatea se practică și se învață, permițându-ne să fim mai autentici și să obținem mai mult din ceea ce ne dorim.
A avea un comportament asertiv înseamnă a avea capacitatea de a exprima cine ești cu adevărat și care îți sunt nevoile, ținând totodată cont de nevoile celorlalți, fără a îi răni.
Pe scurt, când adopți un comportament asertiv, obții mai mult din ceea ce îți dorești deoarece știi cum să-ți exprimi emoțiile și cum să-ți ceri drepturile, păstrând totodată o atitudine respectuoasă față de ceilalți interlocutori. Comunicarea și comportamentul asertiv reprezintă, poate, cea mai eficientă modalitate de a te exprima fără teamă, deschis față de celelalte persoane, transformându-se astfel într-o metodă eficace de soluționare a problemelor interpersonale.
Comportamentul asertiv este puntea dintre comportamentul pasiv și cel agresiv. Ca să înțelegem mai bine asertivitatea, e nevoie să avem o idee despre cum se manifestă celelalte tipuri de comportamente, astfel :
Comportament pasiv: Accept orice îmi spune celălalt, cu toate că mă deranjează. Încerc ocazional să transmit ceea ce vreau printr-un mod subtil, prin apropouri, iar dacă acesta nu înțelege, mă resemnez și nu-mi exprim dorința. Procedând astfel, nu-mi pierd relațiile cu cei din jur (avantaj), însă nu îmi cer nici drepturile și nu-mi exprim emoțiile (dezavantaj). à ”Cum spui tu” / „Faci cum crezi„ / „Îmi cer scuze pentru tot„
Comportamentul agresiv : Îmi exprim dorința brutal, ostil și critic și încerc să mă impun. Spun ceea ce vreau fără nicio perdea (avantaj). În ciuda faptului că pot primi ceea ce-mi doresc, ceilalți se vor îndepărta de mine și risc să îmi pierd relațiile (dezavantaj). à ”Faci cum spun eu !” / ”Nu înțelegi nimic”
Comportament pasiv-agresiv : Este un mix dintre ultimele două. De obicei, nu exprim cu claritate ceea ce am nevoie, dar am dorința ca celălalt să-mi ”citească” gândurile și să-și dea seama ce am. Adesea nu spun ce mă frământă, dar devin supărat și îmi manifest supărarea sub diverse moduri, unul dintre ele fiind reprezentat prin silent treatment față de persoana de la care așteptam să mă înțeleagă. Persoana cu comportament pasiv-agresiv este dominată de ambivalență – pe de-o parte, dorește să-și exprime emoțiile, pe de-altă parte, îi este teamă de reacția celuilalt și refuză să o mai facă.
Emoțiile noastre ne aparțin și este nevoie să ni le asumăm pentru a putea comunica asertiv, nu să blamăm pe altcineva pentru ceea ce simțim. Atunci când comunic asertiv, vorbesc despre mine, nu despre celălalt.
Înlocuiește „M-ai supărat” cu ”Simt supărare când…” ;
Înlocuiește ”M-ai enervat” cu ”Mă simt enervat când…” ș.a.
Care crezi că este diferența dintre cele două?