O ședință de evaluare psihologică implică o discuție inițială cu psihologul clinician pentru a înțelege motivul evaluării, nevoile și preocupările tale, urmată de aplicarea unor teste și chestionare standardizate. Ulterior, discutăm rezultatele și îți ofer un raport care explică concluziile și recomandările.

O ședință poate dura, în general, între 1-4 ore, în funcție de complexitatea evaluării și de ritmul personal al beneficiarului.

Înainte de toate, este important de știut că psihologul și psihoterapeutul au specializări diferite față de coach. Astfel:

• Coach-ul nu este un specialist în sănătate mintală; formarea în coaching se axează pe tehnici de motivare, atingerea obiectivelor și dezvoltarea abilităților de viață sau profesionale. De regulă, un coach poate avea o certificare de la organizații specializate în coaching, însă nu are pregătire academică în psihologie clinică sau psihoterapie.

• Psihologul este absolvent al unei facultăți de psihologie și are pregătire în evaluarea și înțelegerea funcționării psihice umane. Psihologii pot avea diverse specializări (psihologie clinică, psihologie organizațională etc.), fiind autorizați de Colegiul Psihologilor din România pentru a practica. 

  • Psihologul clinician este un profesionist în domeniul sănătății mintale care s-a specializat în evaluarea, diagnosticarea și tratarea problemelor și tulburărilor de ordin psihologic sau emoțional.

• Psihoterapeutul este un psiholog, medic sau asistent social care a urmat formări suplimentare (de obicei de câțiva ani) într-o anumită abordare terapeutică. Psihoterapeuții sunt specializați în furnizarea de servicii psihoterapeutice pentru a trata problemele psihologice, emoționale sau de comportament.

  Rolul său este să ofere un mediu sigur, liniștit și de suport pentru a-i fi alături clientului în călătoria lui spre sine, spre autocunoaștere, dezvoltare personală și vindecare.

  Psihoterapeutul poate trata o gamă variată de afecțiuni psihice, de la probleme emoționale și de adaptare până la tulburări mai complexe, precum depresia, anxietatea, tulburările de personalitate, tulburările de alimentație și, în unele cazuri, diagnostice severe, cum ar fi schizofrenia sau tulburarea bipolară. Metodele folosite în terapie diferă în funcție de formarea specifică a terapeutului, dar au un obiectiv comun – acela de a diminua simptomele negative și de a îmbunătăți calitatea vieții persoanei.

• Pentru a exercita profesia de psiholog și psihoterapeut în mod legal, specialistul trebuie să fie acreditat de Colegiul Psihologilor din România în domeniul Psihologie clinică și psihoterapie și să aibă o formă legală de exercitare a profesiei (CIP – Cabinet Individual de Psihologie/contract de muncă în cazul angajării la o clinică).

Despre fiecare proces în parte, găsești mai multe informații în articolul de pe blog.

În timpul unei ședințe inițiale stabilită de comun acord, discutăm despre obiectivele și nevoile tale. Această sesiune ne ajută să identificăm abordarea potrivită pentru tine, fie că este vorba despre dezvoltarea personală, fie că este vorba despre dificultăți cu care te confrunți în viața de zi cu zi sau chiar de tulburări psihologice.

Frecvența ședințelor variază în funcție de obiectivele tale și de tipul intervenției. De obicei, întâlnirile sunt săptămânale, dar se pot ajusta în funcție de progres și de nevoi.

Timpul recomandat pentru o ședință de consiliere, psihoterapie, coaching este de 50 minute. În cazuri excepționale, ședința poate dura puțin mai mult, în funcție de impactul subiectului discutat in ședința respectivă.

Categoric. Confidențialitatea este o parte importantă  a practicării profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, conform Codului Deontologic validat de Colegiul Psihologilor din România.

Fiecare om are dreptul la intimitate și viață privată, iar ședințele, fie ele în cabinet sau în mediul online, se desfășoară într-un cadru de siguranță și confidențialitate. Prin urmare, toate informațiile împărtășite nu vor fi divulgate unei terțe persoane, cu excepția următoarelor cazuri menționate în art. VI.4. din Codul Deontologic: 

„Psihologii pot împărtăşi informaţiile confidenţiale cu alţii numai cu consimţământul celor vizaţi ori de
o aşa manieră încât cei vizaţi să nu poată fi identificaţi, excepţie făcând situaţiile justificate de lege sau în
circumstanţe de iminenţă sau posibilă vătămare fizică sau crimă.”