Nevoia de control se referă la a influența mediul propriu sau pe ceilalți, din dorința de protecție, confort sau/și stabilitate. Care sunt limitele acestei nevoi și când devine ea patologică ? Nevoia de a fi în control ne face mai fericiți sau mai nefericiți ?
Conform definiției ”Dicționarului de psihologie clinică”, controlul reprezintă ”autoritate, putere sau influență asupra evenimentelor, comportamentelor, situațiilor sau oamenilor” (APA, Dicționar de psihologie clinică, p.134). Nevoia de control este firească și conferă oamenilor o stare de bine, de confort psihic și de stabilitate.
Nevoia de control apare încă de la vârstele mici, manifestându-se într-o manieră mai mult sau mai puțin puternică. Încă de mici, copiii încearcă să-și exercite controlul în relațiile interpersonale, cu ceilalți copii, cu mediul sau chiar cu cei care-i cresc. Ca adulți, aceștia își vor crea, inevitabil, rutine zilnice care să le ofere sentimentul de siguranță. Totuși, nevoia de control poate lua alte proporții atunci când este cultivată intenționat sau inconștient. Adesea, persoanele care folosesc controlul în mod excesiv sunt persoanele anxioase, care se tem de situațiile imprevizibile și de pierderea siguranței. De obicei, nevoia de control excesiv ascunde evenimente traumatice în care persoanele respective s-au simțit neputincioase sau vulnerabile, situații în care nu și-au putut gestiona anxietatea. Nevoia acută de a fi în control s-a dezvoltat în timp, aceste persoane crescând adesea în medii dezorganizate, în care părinții ori erau absenți, ori erau indisponibili emoțional și nu puteau să le asigure un climat de siguranță, consecința acestei situații fiind creșterea nivelului de anxietate. Nevoia de control este totodată strâns legată de dorința de perfecțiune (asociată adesea cu teama de eșec) și de lipsa de încredere în ceilalți. Poate deveni copleșitoare, poate afecta relațiile cu cei din jur, ducând totodată la comportamente nesănătoase pentru cel care o manifestă. Persoanele cu nevoie exagerată de a fi în control devin frustrate, irascibile sau chiar furioase în momentul în care se confruntă cu o situație a căror frâie le-au scăpat.
Nevoia de control poate fi bună atunci când nu este în exces, când se păstrează echilibrul, dar dăunătoare propriei persoane și relațiilor interpersonale. Manifestarea controlului exagerat îi creează persoanei iluzia că este stăpână pe situație, ducând astfel la eliberarea presiunii anxietății de moment. Cu toate acestea, cu cât controlul devine mai mare, cu atât persoana în cauză se va simți sleită de puteri, lucru care poate determina apariția stresului cronic, burnout-ului sau chiar somatizărilor.
Un prim pas în demontarea nevoii exagerate de control este reprezentat de conștientizarea acestei nevoi și a momentelor în care se manifestă. Astfel, în urma conștientizării, se poate lucra cu stările de anxietate care declanșează nevoia de a fi în control. Acest lucru poate fi realizat în procesul terapeutic, persoana având posibilitatea să învețe cum să-și gestioneze aceste stări și să facă o distincție clară între ceea ce poate fi controlat și ceea ce nu poate fi controlat.